Încă o urgie
A mai rămas o singură urgie. La miezul nopții va muri fiecare întâi-născut din Egipt, de la tron până la râșniță, și se va înălța un strigăt cum n-a mai fost. Totuși, nici măcar un câine nu va mârâi împotriva lui Israel — Tatăl nostru face deosebirea limpede. Moise iese de la Faraon aprins de mânie.
11 1Tatăl nostru i-a zis lui Moise: „Voi mai aduce o urgie asupra lui Faraon și asupra Egiptului. După aceea, vă va lăsa să plecați de aici; iar când o va face, vă va alunga cu totul. 2Spune poporului: fiecare bărbat să ceară de la vecinul său, și fiecare femeie de la vecina ei, lucruri de argint și de aur.”
3Și Tatăl nostru a făcut ca poporul să capete trecere înaintea egiptenilor. Mai mult, Moise însuși era foarte mare în țara Egiptului, în ochii slujitorilor lui Faraon și ai poporului.
4Moise a zis: „Așa vorbește Tatăl nostru: Pe la miezul nopții, voi trece prin Egipt,
5„și orice întâi-născut din țara Egiptului va muri, de la întâiul-născut al lui Faraon, care stă pe tronul lui, până la întâiul-născut al roabei care stă la râșniță, și orice întâi-născut al animalelor. 6Un strigăt mare va umple toată țara Egiptului, cum n-a mai fost și nici nu va mai fi. 7Dar niciun câine nu va mârâi la vreunul dintre fiii lui Israel, nici la om, nici la animal, ca să știți că Tatăl nostru face deosebire între Egipt și Israel. 8Toți acești slujitori ai tăi vor coborî la mine, se vor pleca înaintea mea și vor zice: «Pleacă, tu și tot poporul care te urmează!» După aceea, voi ieși.” Apoi Moise a plecat de la Faraon aprins de mânie.
9Tatăl nostru i-a zis lui Moise: „Faraon nu vă va asculta, pentru ca minunile mele să se înmulțească în țara Egiptului.”
10Moise și Aaron au făcut toate aceste minuni înaintea lui Faraon, dar Tatăl nostru a împietrit inima lui Faraon, iar el n-a vrut să-i lase pe israeliți să plece din țara lui.
