Țara cu zumzet de aripi
Soli aleargă în bărci de papirus dintr-un neam îndepărtat și temut, dar Tatăl nostru spune că va sta pur și simplu liniștit și va privi, ca arșița în lumina soarelui, până în clipa dinaintea secerișului, apoi va tăia lăstarii. După aceea, chiar acel popor aduce daruri la Muntele Sionului.
18 1Vai, țară cu zumzet de aripi, dincolo de râurile Cușului, 2care trimite soli pe mare, în corăbii de papirus peste ape. Mergeți, soli iuți, la un neam înalt și cu pielea netedă, la un popor temut de aproape și de departe, un neam puternic și cotropitor, a cărui țară o despart râurile. 3Voi toți, locuitori ai lumii, voi care trăiți pe pământ: când se ridică un steag pe munți, priviți! Când sună trâmbița, ascultați!
4Căci așa mi-a vorbit Tatăl nostru: Voi sta liniștit și voi privi din locuința mea, ca o căldură senină în lumina soarelui, ca un nor de rouă în arșița secerișului.
5Căci înainte de seceriș, când floarea s-a trecut și mugurele devine un strugure copt, Tatăl nostru va tăia mlădițele cu cosoarele, iar ramurile care se întind le va îndepărta și le va reteza. 6Toate vor fi lăsate păsărilor de pradă ale munților și fiarelor pământului. Păsările de pradă își vor petrece vara pe ele, iar toate fiarele pământului își vor petrece iarna pe ele. 7În vremea aceea se vor aduce daruri Tatălui oștirilor cerești, din partea unui popor înalt și cu pielea netedă, din partea unui popor temut de aproape și de departe, un neam puternic și cotropitor, a cărui țară o despart râurile — la locul Numelui Tatălui oștirilor cerești, muntele Sion.
