Tatăl îi dă lui Israel moștenirea sa

Țara este împărțită prin sorți, cum a poruncit Tatăl nostru, dar Caleb vine și cere o anume bucată. La optzeci și cinci de ani vrea ținutul muntos cu uriașii din el, pe temeiul unei promisiuni făcute cu patruzeci și cinci de ani în urmă. Iosua îi dă Hebronul.

Capitolul 14.

Acestea sunt moștenirile pe care fiii lui Israel le-au primit în țara Canaanului și pe care li le-au împărțit Eleazar, preotul, Iosua, fiul lui Nun, și căpeteniile de familie ale semințiilor fiilor lui Israel. Prin tragere la sorți și-au primit moștenirea, așa cum poruncise Tatăl nostru prin Moise, pentru cele nouă seminții și jumătate de seminție. Căci Moise dăduse celor două seminții și jumătate moștenirea lor dincolo de Iordan, dar leviților nu le dăduse nicio moștenire în mijlocul lor. Căci fiii lui Iosif alcătuiau două seminții: Manase și Efraim. Iar leviților nu li s-a dat nicio parte din țară, ci doar cetăți în care să locuiască, împreună cu pășunile lor pentru vitele și averea lor. Fiii lui Israel au făcut așa cum poruncise Tatăl nostru lui Moise și au împărțit țara.

Caleb primește făgăduința Tatălui

Fiii lui Iuda s-au apropiat de Iosua la Ghilgal, iar Caleb, fiul lui Iefune, chenizitul, i-a zis: „Tu știi ce i-a spus Tatăl nostru lui Moise, omul Tatălui nostru, despre mine și despre tine la Cades-Barnea. Aveam patruzeci de ani când Moise, robul Tatălui nostru, m-a trimis din Cades-Barnea să iscodesc țara, și i-am adus înapoi veste așa cum o aveam în inimă. Dar tovarășii mei de drum, care se suiseră împreună cu mine, au înmuiat de frică inima poporului, pe când eu L-am urmat întru totul pe Tatăl meu. În ziua aceea, Moise mi-a jurat: «Negreșit, țara pe care a călcat-o piciorul tău va fi moștenirea ta și a copiilor tăi pe vecie, pentru că L-ai urmat întru totul pe Tatăl meu.»

Și acum, iată, Tatăl nostru m-a ținut în viață, așa cum a făgăduit, acești patruzeci și cinci de ani, din vremea când i-a spus cuvântul acesta lui Moise, pe când Israel umbla prin pustiu. Și iată, astăzi am optzeci și cinci de ani. Astăzi sunt tot atât de puternic ca în ziua când m-a trimis Moise; puterea mea de acum este ca puterea mea de atunci, fie pentru luptă, fie ca să ies și să intru. Acum, dă-mi muntele acesta despre care a vorbit Tatăl nostru în ziua aceea. Căci ai auzit atunci că acolo sunt anachimi, cu cetăți mari și întărite. Poate că Tatăl nostru va fi cu mine și îi voi izgoni, așa cum a spus.”

Atunci Iosua l-a binecuvântat pe Caleb, fiul lui Iefune, și i-a dat Hebronul ca moștenire. De aceea Hebronul a rămas moștenirea lui Caleb, fiul lui Iefune, chenizitul, până în ziua de azi, pentru că L-a urmat întru totul pe Tatăl nostru, Dumnezeul lui Israel. Hebronul se numea mai înainte Chiriat-Arba; Arba fusese omul cel mai mare dintre anachimi. Și țara s-a odihnit de război.