Un mictam în Gat
Pentru dirijorul corului: după melodia „Un porumbel pe stejarii depărtați”. Al lui David. O cântare de aur, când l-au prins filistenii în Gat.
Prins de filisteni la Gat și călcat în picioare toată ziua, David cere ca lacrimile lui să fie strânse într-un burduf și trecute în catastif. De două ori își repetă versul care îl întărește: în Tatăl meu mă încred, ce pot să-mi facă niște muritori?
56 1Ai milă de mine, Tatăl meu, căci oamenii mă calcă în picioare; toată ziua un asupritor mă apasă. 2Potrivnicii mei mă calcă în picioare toată ziua; mulți se luptă împotriva mea cu trufie. 3Când mă tem, îmi pun încrederea în Tine.
4În Tatăl meu, al cărui cuvânt îl laud — în Tatăl meu mă încred; nu mă voi teme. Ce-mi pot face niște muritori? 5Toată ziua îmi răstălmăcesc cuvintele; toate gândurile lor împotriva mea sunt rele. 6Se adună laolaltă, stau la pândă; îmi urmăresc pașii, nădăjduind să-mi ia viața.
7Vor scăpa ei oare prin răutatea lor? La mânie, doboară popoarele, Tatăl meu. 8Tu ai ținut socoteala rătăcirilor mele; pune-mi lacrimile în burduful Tău. Oare nu sunt ele în cartea Ta?
9Atunci vrăjmașii mei vor da înapoi când Te voi chema. Aceasta știu: că Tatăl meu este de partea mea. 10În Tatăl meu laud cuvântul Lui; în Tatăl meu laud cuvântul Lui.
11În Tatăl meu mă încred; nu mă voi teme. Ce-mi pot face niște muritori? 12Juruințele făcute Ție sunt asupra mea, Tatăl meu; Îți voi aduce jertfe de mulțumire. 13Căci mi-ai izbăvit sufletul de la moarte — da, picioarele de la cădere — ca să umblu înaintea Tatălui meu în lumina vieții.
