Printre cei care urăsc pacea
O cântare a treptelor.
Un călător s-a săturat să trăiască printre oameni care îi răspund cu război când el vorbește de pace. Se plânge Tatălui nostru de limbile mincinoase, primește ca răspuns imaginea săgeților unui războinic și a cărbunilor aprinși și își numește exilul: Meșec, corturile lui Chedar.
120 1În strâmtorarea mea am strigat către Tatăl nostru, și el mi-a răspuns.
2Scapă-mă, Tatăl meu, de buze mincinoase, de o limbă înșelătoare. 3Ce-ți va da Tatăl nostru și ce-ți va mai adăuga, limbă înșelătoare? 4Săgeți ascuțite de războinic, cu cărbuni aprinși de verigel. a a v4 Verigelul este un arbust de pustiu al cărui cărbune arde cu o căldură intensă și foarte mult timp.
5Vai de mine că locuiesc în Meșec, că sălășluiesc printre corturile Chedarului! b b v5 Meșecul se afla departe spre nord, iar Chedarul departe spre sud-est, în pustiul Arabiei — locuri de la capetele opuse ale lumii cunoscute, numite împreună pentru a înfățișa o viață înconjurată de străini vrăjmași. 6Prea mult am locuit printre cei care urăsc pacea. 7Eu sunt pentru pace; dar când vorbesc, ei sunt pentru război.
