Un dar din Babilon
Măgulit de solii din Babilon, Ezechia le arată tot ce are. Isaia aduce cuvântul Tatălui nostru: totul, și fiii lui, vor ajunge în Babilon. Ezechia spune că acest cuvânt este bun — pentru că pierderea vine după vremea vieții lui. Răspunsul acesta rămâne fără niciun comentariu.
39 1În vremea aceea, Merodac-Baladan, fiul lui Baladan, împăratul Babilonului, a trimis scrisori și un dar lui Ezechia, căci auzise că fusese bolnav și se însănătoșise. 2Ezechia i-a primit cu bucurie și le-a arătat casa comorilor sale — argintul, aurul, mirodeniile, untdelemnul cel bun, toată casa sa de arme și tot ce se afla în vistieriile sale. N-a fost nimic în casa sau în împărăția sa pe care Ezechia să nu li-l fi arătat. 3Atunci profetul Isaia a venit la împăratul Ezechia și l-a întrebat: „Ce au spus oamenii aceștia și de unde au venit la tine?” Ezechia a răspuns: „Au venit dintr-o țară îndepărtată, din Babilon.”
4El a întrebat: „Ce au văzut în casa ta?” Ezechia a răspuns: „Au văzut tot ce este în casa mea. Nu este nimic în vistieriile mele pe care să nu li-l fi arătat.”
5Atunci Isaia i-a zis lui Ezechia: „Ascultă cuvântul Tatălui oștirilor cerești:
6Iată, vin zile când tot ce este în casa ta și tot ce au strâns părinții tăi până acum va fi dus în Babilon. Nu va rămâne nimic, zice Tatăl nostru. 7Unii dintre fiii tăi, cei ieșiți din tine, vor fi luați ca să slujească drept dregători în palatul împăratului Babilonului.”
8Atunci Ezechia i-a zis lui Isaia: „Bun este cuvântul Tatălui nostru pe care l-ai rostit.” Căci se gândea: „În timpul vieții mele va fi pace și siguranță.”
