Sabia Tatălui nostru cade asupra Filistiei
Potopul Tatălui nostru se ridică dinspre miazănoapte peste țara filistenilor, atât de năprasnic, încât părinții nu se mai întorc după copiii lor. Gaza și Ascalonul jelesc. Se încheie cu întrebarea adresată sabiei, cât va mai trece până se va odihni, și cu răspunsul: nu cât timp are încă porunci.
47 1Cuvântul Tatălui nostru către prorocul Ieremia despre filisteni, înainte ca Faraon să lovească Gaza.
2Așa vorbește Tatăl nostru: „Iată, niște ape se ridică de la miazănoapte și se prefac într-un torent care se revarsă. Vor inunda țara și tot ce este în ea, cetatea și pe locuitorii ei. Oamenii vor striga, și toți cei ce locuiesc în țară se vor tângui. 3La tropotul copitelor armăsarilor săi, la uruitul carelor sale și la huruitul roților lor, părinții nu se mai întorc după copiii lor, cu mâinile atârnând neputincioase, 4din pricina zilei care vine ca să-i nimicească pe toți filistenii, ca să taie din Tir și Sidon pe orice supraviețuitor care ar putea ajuta. Căci Tatăl nostru îi nimicește pe filisteni, rămășița de pe coasta Caftorului. 5Gaza își va rade capul în semn de jale; Ascalonul va fi adus la tăcere. Rămășiță a văii lor, până când îți vei face tăieturi pe trup? 6Ah, sabie a Tatălui nostru! Până când nu te vei odihni? Întoarce-te în teaca ta, stai liniștită și în pace. 7Dar cum s-ar putea odihni, când Tatăl nostru i-a dat poruncă? Împotriva Ascalonului și împotriva țărmului mării — acolo a trimis-o.”
