Inima mea este statornică
Un cântec. Un psalm al lui David.
Cusut din doi psalmi mai vechi ai lui David: muzică de dimineață care trezește zorile, apoi vechea laudă a Tatălui nostru că Sihemul, Galaadul și Edomul sunt ale Lui. Între ele stă rândul treaz că izbăvirea omului este zadarnică și o cerere de ajutor adevărat.
108 1Inima mea este statornică, Tată; voi cânta și voi suna din instrumente cu toată ființa mea. 2Trezește-te, harpă și liră! Voi trezi zorile. 3Te voi lăuda printre popoare, Tată; îți voi cânta din instrumente printre neamuri. 4Căci dragostea ta de legământ este mare, mai presus de ceruri, iar credincioșia ta ajunge până la nori.
5Înalță-te, Tată, mai presus de ceruri, și slava ta să fie peste tot pământul. 6Mântuiește-ne cu dreapta ta și răspunde-mi, ca să fie izbăviți cei pe care îi iubești.
7Tatăl nostru a vorbit în sfințenia lui: „În biruință voi împărți Sihemul și voi măsura Valea Sucot. 8Al meu este Galaadul, al meu este Manase; Efraim este coiful meu, Iuda este sceptrul meu.
9Moab este ligheanul în care mă spăl; peste Edom îmi arunc sandaua; peste Filistia strig de biruință.”
10Cine mă va duce în cetatea întărită? Cine mă va călăuzi până în Edom? 11Oare nu tu, Tată, cel care ne-ai lepădat odinioară și nu mai ieși cu oștirile noastre? 12Dă-ne ajutor împotriva vrăjmașului, căci izbăvirea omenească este zadarnică. 13Cu Tatăl nostru vom dobândi biruința, iar el îi va călca în picioare pe vrăjmașii noștri.
