Neamurile în zbucium
Împărați și neamuri uneltesc să scuture stăpânirea Tatălui nostru și a Unsului Său. El râde, Își așază Împăratul pe Sion și Îi dă neamurile. Apoi psalmul se întoarce să-i avertizeze chiar pe stăpânitori: supuneți-vă și căutați adăpost cât mai este vreme.
2 1De ce se întărâtă neamurile și popoarele pun la cale lucruri deșarte? 2Împărații pământului se ridică și domnitorii uneltesc împreună împotriva Tatălui nostru și împotriva Unsului său. a a v2 Unsul — Mesia — este Isus. Biserica primară s-a rugat chiar cu acest psalm cu privire la domnitorii care au uneltit împotriva lui (Faptele apostolilor 4:25-27). 3„Să rupem lanțurile pe care ni le-au pus”, zic ei, „și să aruncăm departe de noi funiile lor.”
4Tatăl nostru, care șade pe tron în ceruri, râde; Tatăl Suveran își bate joc de ei. 5Apoi le va vorbi în mânia lui și îi va îngrozi în urgia lui:
6„Eu însumi L-am așezat pe Împăratul meu pe Sion, muntele meu cel sfânt.”
7Voi vesti hotărârea Tatălui nostru: el mi-a zis: „Tu ești Fiul meu; astăzi am devenit Tatăl tău. b b v7 Hotărârea veșnică a Tatălui nostru către Fiul. Noul Testament aplică aceste cuvinte direct lui Isus — Faptele apostolilor 13:33, Evrei 1:5 și Evrei 5:5 —, declarându-L Fiul născut din Tatăl.
8«Cere-mi, și voi face neamurile moștenirea ta, iar marginile pământului, stăpânirea ta. 9Îi vei zdrobi cu un toiag de fier; îi vei sfărâma ca pe vasul olarului.»”
10Acum dar, împăraților, fiți înțelepți; luați aminte, cârmuitori ai pământului. 11Slujiți Tatălui nostru cu evlavie și bucurați-vă cu cutremur. 12Sărutați-L pe Fiul, altfel Se va mânia și veți pieri pe cale, căci mânia Lui se poate aprinde într-o clipă. Ferice de toți cei ce se adăpostesc în El. c c v12 Psalmul se încheie cu adăpostul în Fiul — Isus. A te încrede în El înseamnă a fi primit acasă de Tatăl care L-a așezat pe tron.
