Cel rău și căile lui
Pentru dirijorul corului. Un psalm al lui David, robul Tatălui nostru.
Începe în mintea unui om rău, care se măgulește prea mult ca să-și mai vadă propriul păcat. În fața acestui vorbit strâmt cu sine, psalmul se deschide spre Tatăl nostru: dragoste care ajunge până la nori, dreptate ca munții, un râu de desfătări, lumină în care vedem lumina.
36 1Răzvrătirea îi vorbește celui rău în adâncul inimii lui; nu este frică de Tatăl nostru înaintea ochilor lui.
2Căci se măgulește singur în ochii săi atât de mult, încât nu-și poate descoperi păcatul, nici să-l urască. 3Cuvintele gurii lui sunt răutate și înșelăciune; a încetat să mai lucreze cu înțelepciune și să facă binele. 4Chiar și în patul lui pune la cale răutatea; se așază pe o cale care nu este bună; nu respinge răul.
5Tatăl nostru, dragostea ta de legământ ajunge până la ceruri, credincioșia ta până la nori. 6Neprihănirea ta este ca munții cei puternici, judecățile tale ca adâncul cel mare; izbăvești și pe oameni, și pe animale, Tatăl nostru. 7Cât de prețioasă este dragostea ta de legământ, Tatăl nostru! Toți oamenii se adăpostesc la umbra aripilor tale. 8Se satură de belșugul casei tale și le dai să bea din râul desfătărilor tale. 9Căci la tine este izvorul vieții; în lumina ta vedem lumina.
10Întinde-ți mai departe dragostea ta de legământ peste cei ce te cunosc și neprihănirea ta peste cei drepți la inimă. 11Să nu mă calce piciorul celui trufaș, nici să nu mă alunge mâna celui rău. 12Acolo au căzut cei ce fac răul; sunt doborâți și nu se mai pot ridica.
