Neamurile uneltesc împotriva ta
O cântare. Un psalm al lui Asaf.
O coaliție — Edom, Moab, Amon, Asiria și alții — s-a înțeles să șteargă cu totul numele lui Israel. Asaf îi numește pe fiecare, cere înfrângerea care a lovit Madianul, apoi cere o rușine care să-i împingă să caute numele Tatălui nostru.
83 1O, Tatăl nostru, nu tăcea; nu rămâne tăcut, nici nu sta nemișcat, o, Tatăl nostru. 2Căci iată, vrăjmașii tăi se frământă; cei ce te urăsc și-au înălțat capul. 3Împotriva poporului tău uneltesc în taină; se sfătuiesc împreună împotriva celor pe care-i prețuiești. 4Ei zic: „Veniți să-i nimicim ca neam, ca numele lui Israel să nu mai fie pomenit.” 5Într-un singur gând uneltesc; împotriva ta încheie un legământ, 6corturile Edomului și ismaeliții, Moabul și hagareniții, 7Ghebal și Amon și Amalec, Filistia cu locuitorii Tirului. 8Chiar și Asiria s-a alăturat lor; au ajuns brațul puternic al fiilor lui Lot.
9Fă-le cum ai făcut lui Madian, ca lui Sisera și lui Iabin la pârâul Chison, 10care au fost nimiciți la En-Dor și au ajuns gunoi pentru pământ. 11Fă-i pe fruntașii lor ca pe Oreb și ca pe Zeeb, pe toți domnii lor ca pe Zebah și ca pe Țalmuna, 12care au zis: „Să punem stăpânire pe pășunile lui Dumnezeu.” 13O, Tatăl meu, fă-i ca pulberea în vârtej, ca pleava înaintea vântului. 14Cum arde focul o pădure, cum aprinde flacăra munții, 15așa urmărește-i cu furtuna ta și înspăimântă-i cu vijelia ta. 16Acoperă-le fața de rușine, ca să caute numele tău, o, Tatăl nostru. 17Să fie rușinați și înspăimântați pe vecie; să piară de ocară, 18ca să știe că tu singur, al cărui nume este Tatăl nostru, ești Cel Preaînalt peste tot pământul.
