Strigătul lui Heman din adâncuri

O cântare. Un psalm al fiilor lui Core. Pentru mai-marele cântăreților, după melodia «Mahalat-Leanot». O cântare de înțelepciune a lui Heman Ezrahitul.

Cel mai sumbru psalm. Heman strigă zi și noapte, socotit printre cei morți, țintuit sub mânie, cu prietenii îndepărtați de Tatăl către care se roagă. El întreabă dacă mormântul poate aduce laudă, nu primește niciun răspuns, iar psalmul se încheie în întuneric, fără nicio întorsătură.

Capitolul 88.

Tatăl mântuirii mele, ziua strig, iar noaptea strig înaintea ta. Să ajungă rugăciunea mea înaintea ta; pleacă-ți urechea la strigătul meu. Căci sufletul meu este sătul de necazuri, iar viața mea se apropie de mormânt. Sunt pus în rândul celor ce se coboară în groapă; am ajuns ca un om fără putere. Lăsat în voie printre cei morți, ca cei uciși ce zac în mormânt, de care nu-ți mai aduci aminte, căci sunt tăiați de la mâna ta. M-ai pus în adâncul gropii, în locuri întunecoase, în adâncuri. Mânia ta apasă greu asupra mea și mă copleșești cu toate valurile tale.

Ai îndepărtat de la mine pe prietenii mei; m-ai făcut o pricină de scârbă pentru ei. Sunt închis și nu pot ieși; mi se topește ochiul de întristare. În fiecare zi te chem, Tatăl meu; îmi întind mâinile spre tine. Faci tu minuni pentru cei morți? Se scoală oare cei răposați ca să te laude?

Se vestește oare dragostea ta statornică în mormânt, și credincioșia ta în Locul Nimicirii? ^a Sunt oare cunoscute minunile tale în întuneric, sau neprihănirea ta în țara uitării? Dar eu strig către tine după ajutor, Tatăl meu; dimineața rugăciunea mea ajunge înaintea ta. Pentru ce, Tatăl meu, lepezi sufletul meu? Pentru ce îți ascunzi fața de la mine? Necăjit și aproape de moarte din tinerețe, am îndurat spaimele tale; sunt deznădăjduit. Mânia ta aprinsă a trecut peste mine; năvălirile tale înspăimântătoare mă nimicesc. Mă înconjoară ca niște ape toată ziua; se strâng toate laolaltă împotriva mea. Ai îndepărtat pe cel iubit și pe prieten departe de mine; cunoscuții mei sunt în întuneric.