O, dacă aș putea să-L găsesc
Iov vrea o sală de judecată, nu o luptă. Dacă ar putea afla unde locuiește Dumnezeu, și-ar înfățișa cauza și ar fi achitat. Dar Dumnezeu nu este nici la răsărit, nici la apus și face tot ce vrea. Iov spune că va ieși ca aurul și rămâne îngrozit.
23 1Atunci Iov a răspuns: 2„Și astăzi plângerea mea este amară; mâna Lui apasă greu, în ciuda gemetelor mele. 3O, dacă aș ști unde să dau de El, ca să ajung la locuința Lui! 4Mi-aș așterne pricina înaintea Lui și mi-aș umple gura cu dovezi. 5Aș afla cuvintele cu care mi-ar răspunde și aș înțelege ce mi-ar spune. 6Oare S-ar certa cu mine în marea Lui putere? Nu — negreșit m-ar asculta. 7Acolo un om drept ar putea sta de vorbă cu El, și aș fi achitat pentru totdeauna de Judecătorul meu. 8Dar dacă merg spre răsărit, nu este acolo; iar spre apus, nu-L găsesc. 9Când lucrează la miazănoapte, nu-L văd; când Se întoarce spre miazăzi, nu-L zăresc. 10Dar El cunoaște calea pe care o urmez; după ce mă va încerca, voi ieși ca aurul. 11Piciorul meu s-a ținut strâns de urmele Lui; am păzit calea Lui și nu m-am abătut. 12Nu m-am depărtat de porunca buzelor Lui; am prețuit cuvintele gurii Lui mai mult decât pâinea mea cea de toate zilele. 13Dar El este neschimbător — cine-L poate întoarce? Orice dorește, face. 14Căci El va împlini ceea ce a rânduit pentru mine, și multe altele asemenea sunt în gândul Lui. 15De aceea sunt îngrozit înaintea Lui; când mă gândesc la aceasta, mă cuprinde spaima de El. 16Dumnezeu mi-a înmuiat inima; Cel Atotputernic m-a îngrozit. 17Totuși nu sunt redus la tăcere de întuneric, de negura deasă care-mi acoperă fața.”
