Eram ca cei care visează
O cântare a treptelor.
Exilații care se întorc spun că venirea acasă a fost ca un vis și le-a umplut gura de râs — apoi îi cer Tatălui nostru și mai multă refacere, ca pâraiele care se întorc în Neghev. Promisiunea de acum este că cei ce seamănă cu lacrimi se întorc acasă purtându-și snopii.
126 1Când Tatăl nostru a adus înapoi bunăstarea Sionului, eram ca cei care visează. 2Atunci gura ni s-a umplut de râs și limba de strigăte de bucurie; atunci s-a spus printre neamuri: „Domnul a făcut lucruri mari pentru ei.” 3Tatăl nostru a făcut lucruri mari pentru noi; suntem plini de bucurie.
4Adu înapoi bunăstarea noastră, Tată, ca pâraiele din Neghev. a a v4 Neghevul este deșertul secetos din sudul Israelului, unde albiile goale ale pâraielor se umplu deodată de apă după ploi — o imagine a sorții schimbate într-o clipă. 5Cei care seamănă cu lacrimi vor secera cu strigăte de bucurie. 6Cine iese plângând, ducând sacul cu sămânța de semănat, se va întoarce negreșit acasă cu strigăte de bucurie, ducând snopi de grâu.
