Cântarea de supraviețuire a lui Israel
O cântare a treptelor.
Israel vorbește ca un supraviețuitor cu cicatrici, descriindu-i pe atacatorii care i-au tras brazde lungi pe spinare și totuși n-au biruit. Blestemul cerut ține de câmp: să fie ca iarba de pe acoperișuri, uscată înainte de seceriș, pe care niciun trecător nu se oprește s-o binecuvânteze.
129 1„Mult m-au asuprit din tinerețea mea” — să spună acum Israel. 2„Mult m-au asuprit din tinerețea mea, dar nu m-au biruit. 3Plugarii au arat pe spatele meu; și-au tras brazdele lungi.” 4Tatăl nostru este neprihănit; a tăiat funiile celor răi.
5Toți cei ce urăsc Sionul să fie dați de rușine și întorși înapoi. 6Să fie ca iarba de pe acoperișuri, care se usucă înainte să crească, 7cu care secerătorul nu-și umple mâna, nici cel ce leagă snopii brațele, 8iar cei ce trec pe alături nu spun: „Binecuvântarea Tatălui nostru fie peste voi! Vă binecuvântăm în Numele Tatălui nostru.”
