Păzește-mă
Un psalm de aur al lui David.
David nu are niciun bine în afară de Tatăl său și refuză să toarne jertfele de băutură ale altor dumnezei. El spune că hotarele i-au căzut în locuri plăcute și că moștenirea lui este frumoasă, și se încrede că nu va fi lăsat în mormânt. Cărarea vieții se sfârșește în bucurie fără sfârșit.
16 1Păzește-mă, Tată, căci în tine mă adăpostesc.
2Îi spun Tatălui meu: Tu ești Tatăl meu suveran; în afară de tine, nu am nimic bun. 3Cât despre sfinții din țară, ei sunt cei de seamă în care îmi găsesc toată desfătarea. 4Durerile celor ce aleargă după un alt dumnezeu se vor înmulți; nu voi turna jertfele lor de băutură de sânge, nici nu voi lăsa numele lor să-mi treacă pe buze.
5Tatăl meu este partea mea aleasă și paharul meu; tu îmi ții soarta în siguranță. 6Hotarele mi-au căzut în locuri plăcute; da, am parte de o moștenire frumoasă.
7Îl voi binecuvânta pe Tatăl meu, care mă sfătuiește; chiar și noaptea inima mea mă învață. 8Îl am pe Tatăl meu necurmat înaintea mea; fiindcă el este la dreapta mea, nu mă voi clătina.
9De aceea mi se bucură inima și întreaga mea ființă se veselește; și trupul meu se va odihni în siguranță. 10Căci nu vei lăsa sufletul meu în mormânt, nici nu vei îngădui ca sfântul tău să vadă putrezirea. a a v10 Petru, la Cincizecime (Faptele Apostolilor 2:25-28), și Pavel (Faptele Apostolilor 13:35) au aplicat aceste cuvinte lui Isus — încrederea lui David în Tatăl nostru a devenit învierea Fiului din moarte, trupul lui nevăzând niciodată putrezirea. 11Tu îmi arăți cărarea vieții; înaintea feței tale este plinătatea bucuriei, la dreapta ta sunt desfătări veșnice.
