Ierusalimul în ruine
Un psalm al lui Asaf.
Ierusalimul zace în ruine, trupurile sunt neîngropate și date păsărilor, iar vecinii se bucură de asta. Rugăciunea îi cere Tatălui nostru iertare și răzbunare în aceeași suflare, iar argumentul ei este public: neamurile întreabă unde s-a dus Dumnezeul lor.
79 1Tatăl nostru, neamurile au năvălit în moștenirea ta; au pângărit templul tău cel sfânt; au prefăcut Ierusalimul în ruine.
2Au dat trupurile moarte ale slujitorilor tăi ca hrană păsărilor cerului, carnea credincioșilor tăi fiarelor pământului. 3Le-au vărsat sângele ca apa de jur împrejurul Ierusalimului și nu era nimeni să-i îngroape. 4Am ajuns de ocară pentru vecinii noștri, de râs și de batjocură pentru cei din jurul nostru.
5Până când, Tată? Te vei mânia pentru totdeauna? Va arde gelozia ta ca focul? 6Varsă-ți mânia peste neamurile care nu te cunosc și peste împărățiile care nu cheamă numele tău. 7Căci l-au mâncat pe Iacov și i-au pustiit țara. 8Nu ține împotriva noastră păcatele strămoșilor noștri; să vină degrabă îndurarea ta cea duioasă să ne întâmpine, căci am ajuns foarte jos.
9Ajută-ne, Tatăl nostru care ne mântuiești, pentru slava numelui tău; izbăvește-ne și acoperă păcatele noastre, de dragul numelui tău. 10De ce să zică neamurile: „Unde este Dumnezeul lor?” Sub ochii noștri să se facă cunoscut printre neamuri că tu faci dreptate pentru sângele vărsat al slujitorilor tăi. 11Să ajungă înaintea ta geamătul celui întemnițat; după mărimea brațului tău, păstrează-i pe cei osândiți la moarte.
12Răsplătește vecinilor noștri de șapte ori în sânul lor ocara cu care te-au ocărât, Stăpâne Tată. 13Atunci noi, poporul tău, oile pășunii tale, îți vom mulțumi pentru totdeauna; din neam în neam vom vesti lauda ta.
